Căutându-şi drumul, România pare să se fi rătăcit între Black Thursday şi Black Friday. Între criza unui model de dezvoltare ajuns la limitele sale şi un capitalism autohtonizat în ritm de manele şi sărbătorit de Black Friday. Cu toate revoltele de la Pungeşti sau mişcările din Piaţa Universităţii, consensul privind modelul economic al României nu pare să fi fost în vreun fel afectat de criză. Apariţia unei sensibilităţi post-materialis­te (ecologiste, spre exemplu) este, în aceste condiţii, uşor de zugrăvit ca fiind eco-anarhistă sau anti-modernizare. După ce dezbaterea politică românească s-a coborât la cel mai jos nivel posibil, orice este cu putinţă.

Parcă niciodată politica româ­nească nu a fost mai defazată ca în această perioadă de criză. După ce au încercat să ascundă efectele previzibile ale crizei mondiale în prognoze nerealiste privind creşterea economică continuă a economiei româneşti, după ce apoi au generat cea mai dură aus­teritate posibilă, mulţi politicienii sau economişti au oferit drept "compensaţie" poveşti liniştitoare despre revenirea prosperităţii prin exploatarea bogăţiilor subsolului. Aşa au intrat aurul de la Roşia Montană şi gazele de şist în folclorul politic contemporan.

Aşa că 29 noiembrie şi nu 24 octombrie (data când în 1929 s-a declanşat Marea Criză) devine relevantă pentru imaginarul politic şi economic românesc. "Joia neagră" de acum 84 de ani când se prăbuşea bursa new-york-cheză nu spune mai nimic românilor. Nu e prilej de reflecţie, nici vreun moment de aducere aminte. E ca şi când Istoria nu s-ar mai repeta! În schimb, "vinerea neagră" este încă un moment prielnic pentru a aduce ofrande pe altarul consumului excesiv. Or, dacă tot nu sunt românii pregătiţi pentru reflecţie asupra politicii, aşa cum nu sunt nici pentru "descentralizare", de ce să nu li se ofere un spectacol politic simplu: lupta dintre "Bine" şi "Rău