■ Vânzoleală de târg, într-o zi de vineri. Numai bună să-mi lansez culegerea de eseuri “Ţara de cobai”. Forfoteala mă înţeapă şi-mi îneacă glasul. Simt ace de gheaţă înfipte pe şira spinării. Stau ca un popândău în faţa cititorilor mei şi-mi doresc dintr-odată să mă fac mic, mic, fiinţă invizibilă. Să dispar şi să privesc cu detaşare spectacolul de jos. Mă gândesc aiurea. “I-aş reproşa autorului pesimismul excesiv”, îl aud ca prin vis pe Eugen Simion. Autorul sunt eu, se înţelege, un cobai cu deprinderi de condeier. Zâmbesc trist. Cum să fii optimist pe vremurile astea, când, de pildă, Sfânta Vineri s-a transformat subit în Vinerea Neagră ? În copilărie, şi nu doar, am crescut crezând cu naivitatea vârstei în sfânta de care pomeneam, o sfântă în stare de minuni nemaiauzite. O sfântă bună şi curată ca nimeni altcineva. Brusc, corporatiştii prezentului fără noimă au alungat-o pe sfântuţa mea şi au adus-o în loc pe Black Friday, o zăludă scotocitoare printre rafturile cu produse ieftinite. O drăcoaică chemată să ridice profitul capitaliştilor şi să zăpăcească oamenii, să le întărâte pofta de chilipiruri. Zău, cum naiba să fiu optimist sub semnul Vinerii Negre, cum ?
■ La târg se vând şi cărţi, şi dobitoace, şi fiare, şi vechituri… Vasăzică, nicio deosebire, cartea se târguieşte asemenea carcasei de porc ori a bobinelor electrice… Ce insolenţă, câtă lipsă de respect pentru amărâţii cotropiţi de fiorul scrisului ! Nu s-o găsi altceva, o formulă negustorească mai aproape de esenţa cărţii, de sacralitatea ei ? Încetaţi, dar, s-o profanaţi prin târgurile voastre vulgare!
■ Statuia Libertăţii primită în dar de americani n-a fost sădită în oraş, ci în largul oceanului, pe o insulă minusculă – Ellis Island. Pesemne că yankeii nu s-au încrezut în cadoul metalic trimis de francezi. L-au privit cu suspiciune şi l-au încimentat