Parafarea de către guvernul de la Chişinău a acordurilor de asociere şi liber schimb cu Uniunea Europeană a reaprins în România discuţiile privind reunificarea ţării. Preşedintele Traian Băsescu a vorbit despre Unire ca despre următorul proiect naţional al României, după aderarea la NATO şi UE. Un sondaj publicat imediat în presa de la Bucureşti arată că peste 70 la sută dintre români doresc Unirea.

Iar prezenţa preşedintelui Republicii Moldova şi a minstrului apărării la festivităţile de la Arcul de Triumf, ocazionate de sărbătoarea de la 1 Decembrie, a întărit speranţa.

Republica Moldova s-a înscris pe orbita europeană şi putem spera că evoluţiile politice de pe cele două maluri ale Prutului vor duce către unificarea statelor româneşti. Şi asta chiar în timp foarte scurt – în timpul paradei de 1 Decembrie m-am aflat în acelaşi platou tv cu analistul militar Ion Petrescu, un fin cunoscător al situaţiei de peste Prut, iar domnia-sa a avansat anul 2018, adică odată cu împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire. Ar fi, într-adevăr, un moment de însemnătate colosală în istoria românilor!

I-am promis că, în cazul acesta, vom desface împreună şampania în acelaşi platou tv - a promis, la rându-i, că o va aduce chiar dumnealui.

Dar, să recunoaştem, paşii până la un asemenea eveniment istoric sunt numeroşi şi dificili.

În primul rând, nimeni în Uniunea Europeană nu consideră Parteneriatul Estic drept o cale spre aderare, o ”antecameră”, aşa cum au fost pentru statele din Europa Centrală şi de Est acodrurile de asociere şi liber schimb, încheiate la începutul anilor 90 ( 1995, în cazul României).

Este adevărat că, mânaţi de entuziasm, liderii moldoveni au declarat că momentul Vilnius reprezintă pasul istoric spre aderare. Dar nici preşedintele Comisiei Europene, nici cel al Consiliului, nici comisarul pentru Extindere nu au suflat vreun cuv