Pentru cei mai mulți dintre noi viața se măsoară în zile, ani, dar sunt câteva ființe pentru care viața este măsurată în grame.
Oamenii au reacționat, iar când secția era în impas, ajutorul în donații și nu numai a început să apară. Poate singura secție a spitalului sibian, pe care comunitatea sibiană ”a susținut-o și o susține, pentru că micuții de aici merită să nu fie uitați și ignorați”.
Când ai 1.200 de grame și lupți să trăiești
Într-o după-amiază de sâmbătă, în secție, verifică incubatoarele și completează fișe vreo trei asistente și un medic. Dr. Maria Ognean, o ține la piept pe Adelina și întreabă asistenta dacă fetița a avut dureri și de dimineață. Asistenta îi răspunde că micuța a avut o perioadă mai grea și în prima parte a zilei.
”Știți, Adelina s-a născut cu 1,2 kg și a ajuns la 1,9 kg. E deja de câteva săptămâni la Terapia Intensivă Neonatală. Mama nu a vizitat-o niciodată. Nu e abandonată, ne are pe noi, apoi va fi îngrijită până o să vină mama ei, pentru că mamele nu spun că abandonează copilul, ci că îl lasă în grija statului. Dar acești copii născuți prematur sunt niște micuți supraviețuitori. Mai avem aici și o fetiță de 800g, plus alți șase bebeluși, dar toți sunt fantastici. De obicei copiii care se nasc înainte de 28 de săptămâni, ajung acasă cu mama cam în jurul datei la care ar fi trebuit să se nască, dacă sarcina era dusă la termen. Nu e ușor să îți ia cineva sânge zilnic, să-ți bage tuburi prin stomac sau prin plămâni, cum li se întâmplă lor. Dar cu toate astea, ei găsesc puterea să zâmbească, să lupte, să crească puțin câte puțin”, spune Maria Livia Ognean, șeful Clinicii de Neonatologie.
Cinci medici și 12 asistente luptă alături de ”micii supraviețuitori” pentru câteva grame în plus, pentru o șansă la o viață normală.
În ziua în care am vizitat secția, opt copilași dormeau sau priveau cu ochișori
