Corespondenţă din Berlin

Lume multa şi bună sâmbătă seara la decernarea premiilor Academiei Europene de Film, care recompensează cele mai bune producţii ale anului 2013. Covor roşu. Limuzine. Flashuri. Organizare nemţească şi strălucire hollywoodiană. Rând pe rând îşi fac apariţia pe covorul roşu vedetele serii. Evident că cea mai mare cantitate de flashuri o “strânge” invitata de onoare – Catherine Deneuve. Înaintea ei, Almodovar monopolizează covorul roşu timp de vreo zece minute. Nemuritorul Christopher Lambert îşi permite un capriciu de vedetă şi ajunge chiar după Deneuve.  Ennio Morricone nu este recunoscut “din prima”.

Pe covorul roşu mai sunt prezenţi Carice van Houten, Noomi Rapace, Kristin Scott Thomas.

Reprezentanţii noştri

Începe gala. Discursurile spumoase se ţin lanţ. Pedro Almodovar monopolizează şi microfonul. Gazda serii Anke Engelke, se ţine ca de obicei de şotii. Pentru noi există o singură miză, nominalizarea Luminiţei Gheorghiu la categoria “Cea mai bună actriţă europeană” pentru rolul din “Poziţia copilului”. Poziţia Academiei este alta, iar preferată este Veerle Baetens ("The Broken Circle Breakdown"). OK, sunt subiectiv, ştiu şi îmi asum, sper ca cei care au votat să fi văzut toate filmele.

Cea de-a doua prezenţă românească este producătoarea Ada Solomon, care urmează să ia Premiul Eurimages pentru coproducţie. Este a treia persoană pe lista oaspeţilor de onoare, după Deneuve şi Almodovar şi acest lucru spune multe. Nu ştiu ce aşteptări are lumea în sală, dar de fiecare dată, în ţară, discursurile Adei Solomon au surprins. Şi-a căpătat aura că spune “verde în faţă” ce gândeşte. Aşa a fost şi de această dată. Şi, evident, a fost din nou surprinzătoare. După ce toată seara auzisem lamentările Portugaliei, Spaniei (a latinilor în general) cu privire la starea cinematografiei europene, după ce Almodovar dăduse cu tif