Lukács Béla şi-a petrecut mare parte din copilărie în oraşul Zlatna, din judeţul Alba. Este zona în care o româncă l-a scăpat cu viaţă, în timpul Revoluţiei de la 1848. Ulterior, a ajuns ministru în guvernul de la Budapesta.

Povestea lui Lukács Béla începe în Zlatna anului revoluţionar 1848. Nu avea decât doi ani, când a fost la un pas de moarte. Se întâmpla în timpul unei confruntări între nobili maghiari şi oştile lui Avram Iancu. „A scăpat din masacrul din valea Ampoiului datorită dădacei sale, de origine română, care l-a ascuns sub fuste. “, se arată în cartea „Zlatna de odinioară“, lansată recent de Florin Bota, Horia Ciugidean şi Florin Bota.

Sprijin pentru construcţia liniei pe care a circulat „Mocăniţa“

Scăpat de la moarte „sub fustele dădacei sale“, Bela a făcut studii la Liceul romano-catolic din Alba Iulia, şi la Facultatea de Drept din Budapesta. La doar 25 de ani, a ajuns în Ministerul de Finanţe de la Budapesta. Din 1886 a devenit directorul Căilor Ferate Ungare, iar trei ani mai târziu secretar de stat în Ministerul Comerţului Exterior al Ungariei.Potrivit lucrării citate, groful(contele) nu a uitat de urbea în care a copilărit, dar nici de ţăranca de lângă Zlatna care i-a salvat viaţa.„A fost mereu preocupat să contribuie la prosperitatea oraşului său natal, finanţând construcţii publice şi linia ferată Zlatna - Alba Iulia (Mocăniţa), începută în 1895“, mai spun autorii cărţii.

Se spune că politicianul ungur n-ar fi uitat nobila faptă a dădacei sale, pe care o vizita şi o ajuta de câte ori venea pe la Zlatna. În amintirea sa, şi-a adus contribuţia la realizarea drumului Zlatna - Almaşul Mare, construit între 1893-1895, lângă care a fost ridicat un obelisc cu prilejul inaugurării, cu menţionarea lui Lukács Béla, „originar din Zlatna, unde s-a născut la 27 aprilie 1847“. De numele grofului se leagă şi înfiinţarea Şcolii de