Libertatea practicării cultului, pe care creştinii o dobândesc în urma Edictului de la Milan, este cauzată fără îndoială de minunea revelării Sfintei Cruci

Libertatea practicării cultului, pe care creştinii o dobândesc în urma Edictului de la Milan, este cauzată fără îndoială de minunea revelării Sfintei Cruci, iar în acest sens Sfântul Împărat Constantin poate fi numit al doilea Pavel, întrucât şi lui i se revelează în chip nemijlocit Mântuitorul Iisus Hristos.

Acordând libertate şi privilegii creştinilor Împăratul Constantin riscă, din punct de vedere politic şi social întrucât disputele dintre creştini pe tema învăţăturilor de credinţă erau dese şi puteau duce la destabilizarea Imperiului. Însă, într-adevăr, abilitatea împăratului Constantin este indiscutabilă pentru că acesta a ştiut să mijlocească pentru a-i aduce la masa dialogului pe episcopii Bisericii şi pe eretici, făcând, ca în urma acestor dialoguri să triumfe adevărul de credinţă.

El dorea ca Biserica să fie întărită prin linişte şi pace, să fie unită pentru că era conştient că unitatea Bisericii putea asigura şi unitatea Imperiului.

Edictul de la Milan nu a favorizat într-un mod exclusivist creştinismul. Prin acest act era acordată libertatea fiecărei religii şi chiar dacă Biserica creştină a fost privilegiată de Constantin, păgânii nu au fost persecutaţi şi nici ereticii.

Aşadar era o libertate bazată pe bună înţelegere, pe respect reciproc. Creştinismul devine o religie liberă la fel ca şi celelalte şi în acest sens importanţa Edictului de la Milan este una indiscutabil mare deoarece „a fost un act care a pus capăt poziţiei ilegale a creştinilor în Imperiu şi a declarat, în acelaşi timp, libertate religioasă absolută, reducând astfel de jure păgânismul de la statutul său iniţial de singură religie de stat la rangul de egalitate cu celelalte religii” (A. A Vasiliev,