Povestea integratoare a statelor UE se scrie zi de zi în vehicole mediatice, printre care se numără şi Presseurop. Este de neinteles de ce la Bruxelles, în condiţiile unui buget sporit, se decide neprelungirea contractului unei publicaţii necesare Uniunii. Sigur e o greşeală pe care cred că oficialii de la Bruxelles o vor îndrepta. Site-ul Presseurop ar trebui dezvoltat şi nicidecum desfiinţat.
Decizia Comisiei Europene de a nu mai finanţa site-ul Presseurop, într-o perioadă în care este o nevoie de acesta, mi se pare de-a dreptul absurdă. Uniunea Europeană se află într-o perioadă de criză de mai mulţi ani, criza economică fiind motivul ce scoate în faţă tensiune care, în vremuri mai calme, sunt mai uşor de ţinut sub control. A invoca raţiuni bugetare, cum o face doamna Reding, în desfiinţarea unei căi de comunicare cu cetăţenii europeni într-o perioadă în care pesimismul de piaţă şi euroscepticismul au prins aripi (în mod explicabil) mi se pare o atitudine de începător într-ale politicii.
Sunt câteva fenomene pe care Uniunea le gestionează cu dificultate: ieşirea din criza economică, gestionarea avariilor pe care această criză le-a adus şi, nu în ultimul rând, contraofensiva celeilalte părţi din placa eurasiatică în zonele ce visează să devină „europene” sub aspect politic. Priviţi spre Kiev şi veţi vedea, încă odată, ce importante sunt reţelele de ineracţiune socială şi, implicit, publicaţiile ce alimentează cu ştiri şi opinii aceste reţele ce constituie o bună alternativă la mass media controlate de puterea politică. Priviţi spre România şi veţi vedea ce importantă este o asemenea publicaţie în condiţiile ofensivei euroscepticilor şi a sovietnostalgicilor, într-un amestec de bloguri şi emisiuni radio-tv în care nu-i mai deosebeşti pe unii de alţii.
Nu mai este nevoie de Pressueurop? Cine decide împotriva evidenţelor? Doamna Reding? S-ar putea să
