Dincolo de acest razboi surd intre palate, dincolo de lupta viscerala pentru un loc acolo in fata, la europarlamentare, se afla Romania reala.
Romania care sufera. Familia care sufera. Copiii care, cu greu, sunt crescuti de parinti, in lipsa oricarui sprijin adevarat din partea statului.
Cand vorbim de sprijin, nimeni nu cere imposibilul de la statul roman. Nu-i vorba de "iar cersim de la stat". Este vorba de niste obligatii normale pe care statul roman uita sa si le respecte, in conditiile in care ni se spune mereu ca statul inseamna, in primul rand, solidaritate. Aflam de multe ori ca de-aia platim taxe, pentru a fi solidari.
Am inteles, platim, si cred ca nimeni nu contesta faptul ca, fara taxe si impozite aplicate populatiei, statul ar putea sa faca ceva. Din pacate, banii se aduna solidar, dar sunt impartiti exagerand putin.
Nu sunt impartiti de un singur om, ci de o mana de alesi care s-a cocotat in fruntea tarii cu ajutorul voturilor noastre. Aud strigaturile lui Basescu trimise in prag de seara spre noi si ma intreb: ma, dar omul asta nu-i cumva presedinte de aproape 10 ani?
Nu a promis el modernizarea statului? Ce intelege el prin modernizare si cu ce realizari vine in fata noastra? Pana una alta, eu ma uit la mine, in satul in care locuiesc, si vad ca nu numai aici, ci in toata comuna nu exista o cresa pentru copii.
Exista un spital care, chiar cand a fost facut sa arate ca nou, a fost inchis de Guvernul Boc. Ma uit si pe strada si vad ca nu am canalizare, nici asfalt. Stim, crese nu sunt nici la orase destule, dar vi se pare normal?
Unde-i modernizarea? Cum iti permiti sa vorbesti, ca presedinte, de natalitatea scazuta a Romaniei si de faptul ca mamicile nu se mai prea inhama la facut copii? Sa vorbesti, dupa ce le vei oferi toate conditiile pentru cresterea si educatia cel
