Într-o apariţie recentă la TVR Traian Băsescu a articulat cu subiect şi predicat faptul că proiectul naţional al României ar trebui să fie unirea cu Republica Moldova. Într-o apariţie recentă la TVR Traian Băsescu a articulat cu subiect şi predicat faptul că proiectul naţional al României ar trebui să fie unirea cu Republica Moldova: Uitaţi-vă la cele două Germanii, cât au putut fi ţinute separat ? Până la un punct. România a avut un proiect fundamental de ţară – intrarea în NATO. A avut un al doilea proiect fundamental de ţară – intrarea în UE. Eu cred că al treilea proiect fundamental trebuie să fie unirea cu Republica Moldova. Unirea sau re-unificarea cu Republica Moldova nu reprezintă un proiect de ţară viabil pe termen mediu şi lung, iar pe termen scurt reprezintă o ambiţie politică periculoasă şi anacronică. Proiectul de ţară este o denumire „populară” pentru o strategie naţională a unui stat ce implică o serie de obiective interne şi de politică internaţională. Un proiect de ţară este deobicei asociat unei strategii de dezvoltare politice, economice şi sociale al unui stat. Pe lângă obiectivele de politică internă, un proiect de ţară vizează şi o serie de obiective ale statului respectiv în raport cu sistemul internaţional, care pot varia de la simpla conservare a acestuia ca unitate politică suverană şi independentă până la obiective mai ambiţioase – transformarea în putere regională sau chiar în hegemon regional. În general acest ultim aspect al „proiectului de ţară” cade sub incidenţa marii strategii naţionale – grand strategy. Preşedintele Băsescu a identificat corect faptul că după 1989 proiectul de ţară al României a fost integrarea euro-atlantică. Acest proiect a fost posibil datorită unui consens al elitei politice la începutul anilor 90 generat cu ajutorul „procesului de la Snagov”. Expertiza tehnică din spatele acestui proiect de ţară a fost asigu