Victor Ponta gandeste astazi cantitativ. Pentru 20, 30, 100 de "infierbantati" de la Pungesti nu are de ce sa isi revizuiasca noua strategie energetica.
Pana sa vina la putere, parlamentarul Ponta considera ca numarul protestatarilor e simbolic si reprezinta gradul de nemultumire general atins in societate. Tot atunci se opunea proiectelor de explorare initiate de Guvernul Boc sau Ungureanu, afirmand ca astfel se distruge mediul, se imbolnaveste populatia si se vand pe nimic resursele naturale ale tarii.
Intre timp, si-a reconsiderat toate ideile, pentru ca interesele-i sunt altele. Astazi nu mai are nevoie de voturile cetatenilor si le spune celor care se agita pe la Pungesti sau aiurea cu Rosia Montana, ori chiar il fluiera in spatiul public, ca fiecare "face ce stie si ce poate, tine de educatie".
Mai frust spus - "atata ii duce capul, atata stiu sa faca, niste involuati, nu vad imaginea de ansamblu pe care o studiem si pe care lucram". E acelasi cliseu pe care l-au folosit si fostii guvernanti. Cand nu iti mai convine ce se striga in piata, spui simplu ca acele voci nu exista sau sunt compromise de prostie.
Din momentul instalarii in functia de prim ministru, lucrul de care Victor Ponta a avut nevoie cel mai mult a fost credibilitatea partenerilor internationali. Castigarea increderii acestora a fost prioritatea premierului, scop in numele caruia ar fi sacrificat fara nicio emotie si ultimul procent din increderea acordata la alegeri.
Un gest care nu are cine stie ce consecinte in prezent, dar promite sa se razbune in viitor. E schema pe care au pasit si modelele sale din trecutul apropiat - Emil Boc si Razvan Mihai Ungureanu.
Victor Ponta exerseaza in plus fata de predecesorii sai doar cinismul si aroganta cu care-i trateaza pe cei care nu sunt de acord cu politica sa si care mai au energie
