Steaua a jucat prost la Galaţi, 1-1 cu Oţelul, şi a obţinut un punct doar cu ajutorul consistent al arbitrului. Pintilii iertat de la eliminare, două penalty-uri la limită neacordate şi o lovitură liberă inexistentă la golul Stelei a fost ”contribuţia” lui Iulian Dima la lupta Stelei pentru titlu
Ne-am lămurit, da? Fotbalul românesc al zilelor noastre nu este pentru suporterii care erau obişnuiţi să vină la stadion. E făcut pentru contractele de sute de milioane de euro cu televiziunile, bani care ajută majoritatea cluburilor să se târâie câteva sezoane prin Liga I şi pe câţiva şefi din fotbal să îşi deschidă crâşme noi. Şi asta n-ar fi rău, aşa e peste tot. Doar că la noi vine cu nişte absurdităţi. Să programezi Oţelul – Steaua pe 8 decembrie, la ora 21:00, în condiţiile în care gerul de afară nu-ţi lasă ceaiul cald în pahar nici 3 minute e absurd, oricum ai privi-o. Deci e de stat acasă, de făcut abonamente la TV pentru a vedea meciurile, de văzut reclame la bere blondă cu spumă de două degete şi de mâncat seminţe şi sandvişuri cu mici. La Galaţi, Narcis Răducan se lăuda cu un gazon încălzit de o instalaţie care mergea la turaţie maximă. Chiar şi aşa, din gazonul îngheţat ieşea praf, căci aşa se manifestă iarba atunci când nu se mai apleacă în urma călcăturii crampoanelor, ci se sparge de-a dreptul. Consecinţa? 2500, hai 3000 de spectatori!
Arbitrul Dima, cel mai ”ofensiv” stelist de pe teren
După ce a bătut cu doar trei zile în urmă pe Oţelul în ”sferturile” Cupei cu rezervele, Steaua a venit la Galaţi cu echipa bună pentru a lua trei puncte cu care să elimine din diferenţa ”psihologică” faţă de Astra. O demonstraţie de neputinţă cum rar se vede, chiar şi la noi. O Steaua complet impotentă ofensiv, cu un Chipciu care şi-a revenit doar fizic după grava accidentare şi cu un Prepeliţă (acum în spatele vârfului Piovaccari) care