Mai întâi a fost regionalizarea, un proiect care a eşuat lamentabil sub presiuni de sorginte naţionalistă şi partinică. Teama că situaţia din aşa-numitul Ţinut Secuiesc ar putea da în clocot, dar şi preocuparea ca baronii locali să-şi primească şpaga oficială pentru ca să dea din coadă eficient la alegeri au făcut ca reîmpărţirea administrativă a ţării să fie amânată. Argumentele tehnico-ştiinţifice în favoarea acestui important proiect au lipsit cu desăvârşire din pledoariile oficiale, care au devenit astfel uşor de combătut.
Un surogat a trebuit însă inventat, ca să aibă şi guvernul o justificare pentru banii tocaţi de pomană. Descentralizarea este acum perla coroanei între isprăvile cu care se laudă ai lui Ponta. Dar, ca mai toate proiectele importante ivite în ultimii 24 de ani, şi acesta rămâne neterminat cine ştie pentru câtă vreme de acum înainte. Mai nou, intenţia guvernului de a majora consistent preţul benzinei, pe motivul constituirii fondurilor pentru noi artere rutiere, se derulează după acelaşi calapod. Preşedintele se opune din răsputeri promovării legii bugetului, unde este menţionată creşterea accizei pe combustibili, deşi este conştient că poate doar să amâne inevitabilul. Întrebarea nepusă încă este: va ieşi lumea în stradă, precum bulgarii, pentru a face guvernul să se răzgândească în privinţa noului val de scumpiri pe cale să să fie declanşat? În calitate de şef al statului, Băsescu nu poate instiga la revoltă, aşa cum şi-au permis să facă liderii USL la începutul lui 2012, dar mesajul subliminal este cât se poate de clar.
Pe de altă parte, Ponta şi miniştrii săi nu sunt în stare să-şi argumenteze solid justificările privind creşterea accizei cu 7 eurocenţi pe litrul de combustibil. Două hărţi diferite, una prezentată de premier şi una pe site-ul guvernului, au încercat să arate pe ce drumuri moderne (hai să le spunem a
