Dată fiind natura evenimentelor politice prezentate şi recuperate, re-aduse în discuţie de Expoziţia de fotografie Josef Koudelka*, este aproape imposibil pentru oricine să nu reviziteze rădăcina etimologică a cuvântului martor - aceea de martir, substantiv/adjectiv care exprimă condiţia de persoană implicată într-un eveniment pe care-l trăieşte până la ultimele consecinţe. Observaţie care în acest „studiu de caz desfăşurat” ni se pare cu atât mai importantă cu cât, fiind vorba de fotografie, suntem aproape obligaţi să ne pese de consacratul dicton al domeniului – „un mare fotograf este o mare conştiinţă”. Sau, în cuvintele lui Salman Rushdie, încă şi mai potrivite ceasului istoric descris, „un fotograf este o decizie morală luată într-o optime de secundă”.

Poate exact din acest motiv, al suprapunerii timpilor (de observaţie, de intuiţie a forţei condensate a clipei, de acţiune fizică în sensul captării ei) sau poate al condensării lor într-un simplu gest, una din lucrările care ne-au impregnat retina cu a ei conştiinţă particulară a momentului este cea în care primul-plan al imaginii „prinde” un ceas purtat la mână: o piaţă lungă a oraşului, un corso este vidat(ă) de prezenţa omului, ca şi cum am fi invitaţi să fim martorii unei lumi post-apocaliptice. Cuvintele pot părea emfatice, post-factum, dar dacă vom face elementarul exerciţiu de imaginaţie al plonjării în lumea instantaneului surprins, vom realiza, de fapt că ele sunt mai curând neputincioase. Căci, vorbind în absolut şi în posibil, ameninţarea generică a unei bombe biologice este oricând posibilă, dar într-o „legitate” atinsă de cinism, „democratică” – un accident de mari proporţii sau o acţiune extremă a unui lider descreierat pot duce la dezastre umane. În particularul concret însă, drama a fost/este a poporului ceh, a oamenilor siliţi să fie martori&martiri ai unui sistem discreţionar în funcţi