A venit iarna, surpriză! Jucătorii, antrenorii şi conducătorii Ligii 1 se tînguie. Noroc că îi mai încălzesc banii din drepturile TV.

Nu ştiu dacă aţi observat o chestie foarte tare. Vedem un fotbal de 10 ori mai scump faţă de acum 8 ani. Nu am zis de 10 ori mai bun, că dacă era aşa ne băteam la titlul mondial. Euro, dolarul şi leul nu s-au depreciat dramatic în anii din urmă, aşa că explicaţia nu stă în evoluţia pieţei financiare. Nici în criza economică, pentru că fenomenul ar fi trebuit să fie invers. Să consumăm un fotbal mult mai ieftin la acelaşi preţ. De ce nu?, la un preţ mai mic. Pe măsura salariilor mai mici. Vorbim, se înţelege, despre fotbalul românesc. Despre Liga 1, nu despre Premier League, nu despre Bundesliga.

Fiind un foarte nepriceput om de afaceri, dar un versat telespectator-microbist, v-aş putea ţine o teorie privind absurdul situaţiei. M-aş putea întreba retoric şi puţin ipocrit de ce consorţii puternice plătesc sute de milioane de euro pentru o întrecere modestă. Însă chiar nu cunosc resorturile economice ale unor afaceri de asemenea anvergură, habar nu am de felul în care se comercializează sau nu receiverele şi nu ştiu dacă piaţa românească este pregătită pentru sistemul pay per view.

Ştiu însă că există oameni influenţi ori societăţi puternice care simt mirosul banilor cu precizia cîinilor dresaţi să descopere preţioasele trufe în pădure. De-aia sînt ei bogaţi, puternici şi influenţi, că adulmescă unde stau ascunşi banii pe lîngă care noi trecem fluierînd ca proştii. Problema mea ar fi alta şi vine dinspre cei care produc spectacolul. Mă rog, ceea ce ar trebui să fie spectacolul. Echipele cu fotbaliştii, antrenorii şi conducătorii lor joacă un rol determinant în povestea noastră. Iar fotbaliştii, antrenorii şi conducătorii majorităţii copleşitoare a echipelor noastre din prima ligă se plîng. Îşi plîng de milă şi varsă la