Recunosc: îl admir sincer pe Malcolm Gladwell. Cred că jurnalistul american are ştiinţa de a îmbina bucăţelele din puzzle-ul lumii nebune de astăzi cu un talent special, pentru a isca teorii noi, neaşteptate şi binevenite, şi nu ocupă degeaba locurile fruntaşe pe care le ocupă în Thinkers 50 sau în topul celor mai influente 100 de persoane din lume.
Ştiam de ideea principală din "David şi Goliat" încă de acum doi sau trei ani, când a apărut în New Yorker articolul din care îşi trage ideea cartea: este vorba despre cei aparent slabi, echivalentul păstorului David, care izbutesc să-i învingă pe cei aparent puternici, aşa cum este filistinul Goliat.
Cartea nu este surprinzătoare atât prin concluziile care pot fi trase - de exemplu că pentru a fi un CEO de succes ar fi bine să fii dislexic, dat fiind numărul mare de lideri de companii de succes care se află în această situaţie -, ci mai ales prin modul cum Gladwell a ales să îşi "vândă" ideile: sub forma unor povestiri întrepătrunse, care ajută cititorul să tragă propriile concluzii, mult mai profunde decât cele două exemple de mai sus.
Nu este nevoie să fii dislexic pentru a ajunge un CEO de succes, dar trebuie să fii hotărât, răbdător şi puternic, asemeni unui ins care reuşeşte în viaţă nevoit fiind să lupte cu un handicap. Şi trebuie, din când în când, pentru a-l bate pe Goliat, să gândeşti altfel; este, de exemplu, cazul lui Ingvar Kamprad, creatorul IKEA, care s-a confruntat, la începuturile afacerii, cu boicotul fabricanţilor suedezi de mobilier, din cauza preţurilor mici pe care le practica. Kamprad a ales să meargă în Polonia comunistă, în 1961, într-o perioadă când se ridica Zidul Berlinului, când Războiul Rece era în toi, cu numai un an înainte de criza rachetelor cubaneze.
"Giganţii nu sunt ceea ce credem noi că sunt. Aceleaşi calităţi ce par să le dea putere sunt adeseori s
