Explorarea arheologiei urbane este captivantă, ca un microb, care, de îndată ce ţi se inoculează, te fascinează şi te face mai pretenţios. Unora le trezeşte imaginaţia şi doresc să le valorifice. Aşa s-a întâmplat şi cu un tânăr consilier general, care, după ce le-a văzut, s-a decis să lucreze la un program de reabilitare a Centurii de Fortificaţii a Capitalei. Potenţialul imens al proiectului a fost imediat mirosit de oportunişti. Unii şi-au însuşit ideea imediat, au afişat-o chiar pe site-ul instituţiei, alţii nu au făcut nici atât, dar îi pun beţe-n roate la fiecare pas.

“Când a început construcţia forturilor şi a bateriilor, acestea aparţineau Ministerului de Război. Apoi, Carol I le-a expropriat şi le-a declarat de utilitate publică”, povesteşte consilierul bucureştean Simona Creţu, cea care insistă să realizeze un proiect finanţat măcar parţial din fonduri europene. În viziunea ei, forturile şi bateriile ar putea fi exploatate ca tabere şcolare tematice, combinate cu parcuri de distracţii, pe modelul ArsenalPark de lângă Cisnădie. De la dispariţia serviciului militar obligatoriu şi multitudinea de filme artistice care tratează teme militare, mulţi copii au devenit curioşi şi sunt tentaţi de astfel de tabere. Pe lângă exerciţii specifice, ei pot face şi instrucţie, dar se pot distra pe terenuri de paintball, să înveţe să tragă cu arcul, cu puşca şi altele asemenea. Cadre militare retrase din activitate pot preda lecţii de istorie locală ale armatei.

În prezent, principala problemă este situaţia juridică a acestor forturi. O parte din ele, 11 din cele 36 de forturi şi baterii, au rămas la Ministerul Apărării Naţionale, altele au fost transferate la alte ministere, apoi au fost concesionate sau date în administrare unor firme private, care le exploatează, dar nu le pun în valoare şi nu le reabilitează. De exemplu, firma Zarea, care administrează for