Discursurile politice sunt menite să încălzească toate singurătățile de pe ulițe și străzi, indiferent de temperatura din sobă sau calorifer. Un mesaj bine făcut, lipit cu gumilasticul elocinței înflăcărate, ține loc de orice, de foame, de sete și de dor de codrul verde. De câteva zile, seara, peședintele (îi zic astfel fiindcă așa s-a autoproclamat el, încurajat de politicienii pe care i-am ales să-l dea afară și mai ales de Ponta care ia șuturi azi pentru reungerea demisului, date cu șpițul în dos, cu sete, chiar de demis), de câteva seri, zic, domnul Băsescu, fiindcă despre dumnealui e vorba, cuvântează iar pentru popor. Era timpul să se ocupe, măcar la coada mandatului, și de popor, rupându-și nițel timp de la operațiunile contabile de numărare a averii, măsurabilă în gologani, case și hectare.
De Ziua Națională o singură informație, rostită într-o emisiune de televiziune aproape banală, de un realizator, m-a năucit. Un român, zice el, se află în stare gravă, la urgență, după ce a încercat să fure un panou electric. Știrea umblă prin mine ca un bomfaier, taie, scormoneşte, sfredelește și înjură.
La Sângeru mi-a venit azi un meșter, specialist în țevi. Se comportă cu ele ca un chirurg care știe precis cum sunt rânduite mațele omului despicat pentru o suferință. O țeavă s-a înfundat, alta scapă în baie apă fiartă. Mi-ai lipsit, zic! Am lucrat, se laudă instalatorul, niște băi. La niște țigani. Și îmi spune unde, în ce sat și în ce cartier. Bravo, zic, frumos. Ne civilizăm! Te înțelegi bine cu ei, te plătesc? Mai am câte-o problemă, zice omul, dar una peste alta, merge. Își fac băi frumoase țiganii? Da, zice, faianță, gresie, chestii lucioase. Doar că nu-și pun closet în casă. Cică pute. Ei, na! Cum dracu să ai viloi cât toate zilele, turnulețe, băi cu jacuzzi și să n-ai closet? Păi unde se duc să…? Afară! Unii au closet în curte, alții n-au. Și ăia c
