Într-o fotografie de la nunta lui Jane Wilde cu Stephen Hawking, petrecută la Cambridge în vara lui 1965, tânărul fizician (avea 23 de ani) sta în picioare, la braţul miresei, sprijinindu-se uşor într-un baston.

Fusese deja diagnosticat cu o boala neurologică degenerativă căreia i se prezisese apropiatul deznodamant fatal. În anii următori, maladia lui Stephen progresează aproape în acelaşi ritm cu faima sa ca om de ştiinţă: mai intâi, tânărul fellow al Colegiului Caius de la Cambridge trebuie să recurga la un scaun cu roţile, apoi îşi pierde definitiv vocea – imaginea genialului cosmolog paralizat, care vorbeşte prin intermediul unui computer, e bine cunoscută.

Într-o fotografie de la nunta lui Jane Wilde cu Stephen Hawking, petrecută la Cambridge în vara lui 1965, tânărul fizician (avea 23 de ani) sta în picioare, la braţul miresei, sprijinindu-se uşor într-un baston.

Fusese deja diagnosticat cu o boala neurologică degenerativă căreia i se prezisese apropiatul deznodamant fatal. În anii următori, maladia lui Stephen progresează aproape în acelaşi ritm cu faima sa ca om de ştiinţă: mai intâi, tânărul fellow al Colegiului Caius de la Cambridge trebuie să recurga la un scaun cu roţile, apoi îşi pierde definitiv vocea – imaginea genialului cosmolog paralizat, care vorbeşte prin intermediul unui computer, e bine cunoscută.