Când Ben Bernanke a anunţat o posibilă temperare a programului de relaxare cantitativă, pieţele internaţionale au reacţionat mai rău decât un dependent de droguri căruia i-a fost negată doza zilnică.

De atunci, lucrurile s-au mai liniştit, dar calmul este doar aparent, deoarece pe pieţele internaţionale apare tot mai des întrebarea: Cine controlează, cu adevărat, costurile de finanţare ale Statelor Unite?

Într-un raport către Congres (n.a. "China's Holdings of U.S. Securities: Implications for the U.S. Economy") din august 2013 sunt studiate implicaţiile politice şi economice ale portofoliului de obligaţiuni guvernamentale americane deţinute de China. În ciuda declaraţiilor oficialilor chinezi, autorii studiului arată că probabilitatea vânzărilor masive de titluri este redusă din cauza impactului negativ asupra economiei Chinei.

În primul rând, este amintită scăderea valorii rezervelor valutare ca urmare a reducerii valorii obligaţiunilor americane, urmată de scăderea cererii pentru importurile din China, pe fondul aprecierii yuanului, dar şi a efectelor negative asupra economiei americane.

La prima vedere avem, deci, un fel de "echilibru al terorii". Dar cât mai poate fi menţinut acest echilibru fragil? Derek Scissors, cercetător de la Heritage Foundation, a remarcat faptul că "majoritatea acestor investiţii chineze sunt involuntare, fiind determinate de lipsa alternativelor pentru plasarea rezervelor sale masive".

După cum a arătat şi recenta vizită a premierului Li Keqiang la Bucureşti, China caută să accelereze tendinţa de găsire a alternativelor la plasamentele în dolari din ultimii ani. Datele de la SWIFT au arătat chiar că yuanul a devenit a doua monedă folosită în finanţarea comerţului internaţional, după dolar.

Aceste evoluţii par să contribuie la consolidarea unui cadru global care să permită Chinei reducerea graduală a