Unul dintre prietenii români apropiaţi chiar şi după exil de Mircea Eliade a fost poetul Radu Gyr, omul care l-a coborât pe Iisus în temniţele comuniste în care a stat 20 de ani. După ultima eliberare a poetului, cei doi au ţinut legătura prin scrisorile telegrafice pe care şi le puteau trimite peste ocean. adevarul.ro vă prezintă, în exclusivitate, două depeşe ale lui Mircea Eliade, păstrate cu sfinţenie de Simona Gyr, fiica lui Radu Gyr.

Mai întâi, două istorii personale. În 1941, când România intra în război, iar soldaţii români treceau Prutul, Mircea Eliade era consilier cultural la Lisabona. Avea 34 de ani, dar era deja faimos atât ca scriitor, cât şi ca savant. În 1944, când România era ocupată de sovieticii conduşi de Andrei Vîşinski, Mircea Eliade se mută temporar într-un sat de pescari de lângă Lisabona, iar în 1945, după terminarea războiului, hotărăşte să nu se mai repatrieze.

Se stabileşte la Paris şi începe să ţină cursuri. Face carieră internaţională colaborând cu publicaţii de prestigiu şi conferenţiind prin toată lumea: Paris, Strasbourg, Ascona, Amsterdam, Lund, Roma, Munchen. În 1957, Mircea Eliade (foto) se mută la Chicago, în Statele Unite, unde devine profesor de istorie a religiilor. Este ales, în 1966, membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe, primeşte titlul de honoris causa din partea multor universităţi, câştigă admiratori şi discipoli în toată lumea. La 22 aprilie 1986, moare din cauza unei congestii cerebrale şi este incinerat. Cenuşa sa se află în cimitirul Oakwood, din Chicago.

Despre Radu Gyr s-a spus că s-a născut să scrie poezie. La 10 ani, în casa părinţilor – actorul Ştefan Coco Demetrescu şi muziciana Eugenia Gherghel –, îşi exersa lirica ludică în epigrame adresate profesorilor de la Liceul „Carol I“ din Craiova, iar la 14 ani, la 7 iunie 1919, punea în scenă, la Teatrul Naţional din Craiova, poemul