“În fiecare an, eu i-am făcut cadou de Crăciun fiului meu: spitale, terapii şi medicamente”, spune mama unui băieţel autist
Pe Elena, mama lui Eduard Alexandru Groşa-Nuţu, băieţelul de 10 ani şi jumătate diagnosticat cu autism infantil, am întâlnit-o la Muzeul Naţional al Satului, acolo unde vindea, ca voluntar, obiectele create de alte mămici ale unor copii autişti, pentru a strânge fondurile necesare terapiei. Câteva ore în frig, pe una dintre aleile satului-muzeu, pentru doar câteva zeci de lei (abia cât să plăteşti 2-3 ore de terapie pentru un copil, unul singur...). Munca acestor mămici, ca şi a ei, aduce prea puţini bani, faţă de cât e nevoie pentru fiecare copil. De ce e această terapie pentru copiii autişti – 1.000 până 2.000 de euro pe lună, pentru un singur caz – atât de costisitoare şi de ce nu este ea decontată de către stat, este o chestiune de dezbătut. Într-o ţară care are... două legi ale autismului, nici una funcţională (până acum), aceste familii crunt lovite de soartă ajung adeseori să vândă tot ce au pentru ca să obţină banii necesari terapiei. Dar când nu mai au nimic de vândut?...
“Am nevoie de ajutorul tău!”
Elena Nuţu a acceptat să îmi spună povestea puştiului ei, şi-a zbaterilor ei din ultimii 8 ani de a face din el un copil care să se descurce singur. E o poveste în care furtuna a venit pe nesimţite, într-o zi de vară fără nici un nor. “Poate ar trebui să-ţi spun pe scurt doar esenţialul: Am nevoie de ajutorul tău! Dar mă încăpăţanez să îţi spun toată povestea fiului meu! Nu e o poveste pe care să i-o spui la rândul tău copilului tău sau nepotului sau copilului prietenilor tăi, seara, înainte să adoarmă. E o poveste tristă şi foarte dureroasă, din care cineva a furat şi zâna bună, şi bagheta magică. Am suferit şi sufăr alături de fiul meu şi cred că suferinţa încă nu s-a terminat, dar suntem puternici, iar eu
