Războiul pentru sau împotriva supraaccizei de 50 de bani pe litrul de combustibil, în care se confruntă preşedintele Traian Băsescu şi Victor Ponta, nu este doar un exerciţiu de precampanie electorală, iar preocuparea celor doi de a strânge capital electoral este secundară.

Miza sa, miza bugetului de anul viitor, în general, stă în suma de bani pe care USL va reuşi să o aspire din buzunarele noastre pentru a-şi finanţa luptele politice de anul viitor, cu ajutorul creşterilor de taxe percepute afacerilor private şi care se vor traduce în creşteri de preţuri.

În funcţie de numărul de zerouri pe care îl va avea în coadă, cota prăduită din banul public ar putea tranşa înainte de termen cine va conduce România în următorul deceniu şi poate chiar dincolo de acest orizont. De acolo vin înverşunarea premierului de a cadorisi ministerele PSD cu sume suplimentare consistente, dar şi opoziţia furibundă a preşedintelui.

Aparent, nici o noutate. Traian Băsescu a spus deja, cu subiect şi predicat, că banii de campanie sunt motivul real pentru care Victor Ponta îşi asumă o măsură atât de nepopulară cum este creşterea preţurilor la carburanţi. Ce nu a spus răspicat preşedintele, însă, este că riscul ca doar banii negri să decidă învingătorii de anul viitor este maxim, iar şansele sale de a împiedica victoria unei maşinării care va putea cumpăra cam tot şi cam pe oricine îi stă în cale se vor apropia de zero.

Fondurile colectate din supraacciza la combustibil, dar şi din impozitul pe construcţiile speciale, celebra „taxă pe stâlpi“, vor creşte într-atât de mult puterea PSD-ului, în special, de a-şi cumpăra susţinere politică încât orice armă politică legitimă care, în condiţii de şanse egale, ar putea să o contracareze va fi în bună măsură anihilată de complicităţile generate de banii deturnaţi şi redistribuiţi.

Contextul este perfect pentru PSD. Suntem