Mitul e simplu: omul îşi foloseşte doar 10% din creier. Dacă doar cu 10 procente din întreaga capacitate cerebrală poate face atâtea, câte ar face la 100%? Mitul sună bine, dar tot mit rămâne şi oamenii nu devin peste noapte mai inteligenţi, dacă activează restul de 90%.
Cristian Român scrie pentru „Ştiinţă&Tehnică“ despre acest mit potrivit căruia omul îşi foloseşte doar 10% din creier. El porneşte de la William James care a studiat la finalul anilor 1800 cazul unui copil genial, William Sidis. Acesta avea capacităţi extraordinare în domenii variate, de la matematică la lingvistică (ştia 40 de limbi şi dialecte). A fost admis la Universitatea Harvard pe când avea numai 11 ani.
Inteligenţa sa corespundea cu cea a unui adult cu un IQ de 250-300, cel mai înalt nivel înregistrat vreodată. Psihologul american a afirmat că, probabil, oamenii obişnuiţi nu îşi folosesc creierul la întreaga capacitate şi din acest motiv nu pot avea rezultate similare celor obţinute de Sidis. Totuşi, James nu a spus şi cât anume crede că îşi foloseşte copilul din creier. Mai mult, dovezile converg înspre infirmarea mitului.
Ce se întâmplă atunci când este afectată o mică porţiune din creier, de exemplu în urma unui accident? Consecnţele sunt evidente şi adesea devastatoare. Creierul îşi pierde cel puţin o parte din abilităţi. Dacă am avea nevoie de numai 10% din creier, atunci ar trebui să existe măcar unele leziuni cerebrale care să nu îi afecteze funcţionalitatea, ori asta nu se întâmplă niciodată.
Haide să discutăm! Ne poţi vizita şi pe pagina de Facebook „Tech Adevărul“.
Articolul complet, în care sunt menţionate alte motive pentru care oamenii nu-şi folosesc doar 10% din creier, este disponibil pe site-ul „Ştiinţă&Tehnică“.
