Pe când se potcovea acciza cu 99 de ocale de fier şi se dădeau economiştii Guvernului peste cap să spuie năzdrăvănia că vaca bugetară va da mai mult lapte păscând pe lângă staţia de benzină, Victor Ponta ce-mi făcea?
Pe Tom Bugeţel mi-l lua şi la Bruxelles îl trimetea. Du-te, Bugeţele, îi zicea, aprobare mi-i lua, acciza o amâna, bugetul mi-l vei găta şi Băsescu mi-l semna! Bugeţel încotro n-avea, în avion se urca şi la Comisie pleca.
De ce s-o fi răsucit Ponta cu acciza la motorină, când lupta era în toi? Nu zisese el că acciza e sfântă? Nu se dusese el la Tartorul din Deal să-l înfrunte în bârlogul lui, ba îl mai pusesese pe drumuri şi pe Marele Guvernator General ca să dea mai multă greutate întâlnirii? Şi ce dacă n-a ieşit nimic, nu trimisese el bugetul la promulgare şi nu avea decât să aştepte 20 de zile ca să i-l trimită Băsescu înapoi?
Să se fi gândit la pensionariii care asteaptă de la 1 ianuarie indexarea de 3%? Sau la medicii rezidenţi care ar avea nevoie ca de aer de bursa de 150 de euro? Sau şi-a zis că se apropie Sărbătorile şi nu e creştineşte să schimbe sudălmi zilnice cu Preşedintele, unul de la 18.30, celălalt de la 21, după programul de colinde cu care ne-au obişnuit?
Se poate. Dar, înţeleptul Guvern uitase ca mai există şi o ţară dincolo de gardul peste care se scuipă cu sârg Premierul şi Preşedintele, de zici că li s-a tăiat apa la Palate şi n-au de duşul de seară. Iar, ţara, sărmana, pe ea n-a înrebat-o nimeni dacă vrea şapte eurocenţi pe litru. Era de la sine înţeles că ţara va primi cu mare bucurie să plătească, aşteptând în ani să vadă mândre autostrăzile lui Şova.
Dar, iată, că ţara mai are şi alte păreri. Şi, cât s-au obrăznicit cei doi, frate, au tras camioanele pe drepta! În luna decembrie, când speră tot negustorul să vândă cât nu a vândut tot anul!
Păi, dacă îi întreba cineva mai din timp, nu se lămur