“Cu siguranță, a călători este mai mult decât a vedea obiective turistice, este o schimbare profundă și permanentă asupra modului de a trăi” – Miriam Beard.

Omul încă de când se naște, putem spune că este călător. Cea mai importantă călătorie pe care omul o face cu trupul, mintea și sufletul este însăși viața.

Încă din cele mai vechi timpuri, omul a migrat. Necesitățile care au stat la baza migrației au fost acelea de supraviețuire dictate de nevoia hranei și evitarea pericolelor (război, sclavie, calamități naturale). Odată cu descoperirea mijloacelor de transport, omul a străbătut aerul, marea și uscatul din dorința de a descoperi noi teritorii, culturi și civilizații.

De la expedițiile tematice, călătoriile de afaceri și cele de cunoaștere până la turismul zilelor noastre nu a fost decât un pas. Pe măsura eficientizării mijloacelor de transport, modul de a călători a devenit mai facil, accesibil și plăcut oamenilor.

Atunci când oamenii călătoresc se simt liberi să se miște, să gândească, să acționeze, își dau dreptul de a renunța la vechile tipare și se deschid către noi oportunități de înțelegere și cunoaștere.

Obiective emoționale ale călătorului

Pentru a visa la o călătorie oamenii au anumite nevoi, motivații și așteptări emoționale. Cele mai importante și des întâlnite obiective emoționale ale “călătorului” sunt:

Cunoașterea unor noi teritorii aparținând altor culturi; experimentarea diversității culinare specifice locului; întâlnirea cu relicve ale vechilor civilizații;

Trăirea unor emoții și experiențe noi; îmbogățirea vieții spirituale

Aventură și divertisment; relaxare și revigorare

Nevoia de schimbare, de a lăsa ceva în urmă, îndepărtarea de situațiile stresante și neplăcute;

Alegerea destinațiilor se realizează în funcție de personalitatea și nevoile turistului. Călătoria este genul