Cel mai palpitant aspect al hârjonelii pe marginea Legii bugetului, după care va funcţiona statul în 2014 este, probabil, ceaţa deasă în care sunt învăluite efectele noii filosofii fiscale a alianţei aflate vremelnic la putere. O alianţă dominată, cel puţin în chestiunea cheltuielilor publice, de nevoile stângii de a împrăştia pomeni şi de a intensifica fluxul banului public către conturile apropiaţilor şi susţinătorilor.

Iată, avem un buget “bazat pe investiţii”, care alocă o halcă importantă diverselor proiecte ale administraţiilor locale. Preşedintele respinge idea alocării unor sume atât de mari proiectelor locale, deoarece suspectează că aceşti bani vor fi sifonaţi de baronii locali, care, în replică, îşi vor înteţi eforturile de susţinere a candidaţilor USL în cursa pentru alegerile europarlamentare.

Să fie aşa? Legea asta a bugetului include un salt al cheltuilelilor de investiţii cu 26%, de la 14 miliarde de lei, la 18 miliarde de lei, un plus de aproximativ un miliard de euro. Aşteptările bugetului sunt neclare, urmând să se aprobe şi apoi să se publice o listă de investiţii semnificative. Logica fiscală cerea o abordare inversă, anume să ştim proiectele şi apoi să alocăm banii din bugetul de stat. N-a fost să fie aşa.

Alcătuitorii Legii bugetului sunt sinceri şi admit că, până la finalul lunii septembrie, am absorbit mai puţin de o pătrime (23,7%) din fondurile europene puse la dispoziţie gratis României. Cifrele mici arată atât şovăiala autorităţilor locale de a utilize pomana asta europeană, cât şi incapacitatea acestora de a pune pe masa europenilor proiecte finanţabile. Ne aflăm pe ultima sută de metri a cheltuirii banilor deja alocaţi de europeni, din care mai putem consuma ceva. Cum semnalizează bugetul intenţia de a tăbărî asupra banilor europeni? Cu o majorare, modestă, cu 0,5% din PIB a fondurilor publice destinate cofinanţă