Povestea de azi începe într-o seară senină de iarnă, cînd doi prieteni, alungați de vremea haină de afară, s-au refugiat într-o adîncă discuție filosofică. Atît de adîncă, încît în toiul ei au atins nu doar fundul găleții, ci și pe ăla al butoiului.

"Evrika!", a urlat fericit unul dintre ei, ferm convins că Arhimede a spus "un corp îmbibat într-un lichid" și nu "scufundat", pentru că 1) grecii nu inventaseră încă batiscaful și 2) "scufundat" sună foarte ghei, deci clar n-are treabă, pentru că grecii au trăit în vremuri serioase, în care nu se inventase încă homosexualitatea. Și, dacă vă interesa, precizăm că homosexualitatea a fost inventată de fanii lui Tudor Chirilă drept scuză pentru faptul că au gusturi muzicale mizerabile.

Și celălalt ce-a spus? A replicat cu un cuvînt la fel de celebru? A spus un aforism? A citat din Țuțea? Să zicem că a ieșit puțin din zona academică. Pînă unde? Pînă în inimă, unde, întîmplător, a intrat și cuțitul pe care îl avea – și mai întîmplător – în mînă. Și, cum caruselul întîmplărilor continua să se rotească – el și lumea înconjurătoare –, proaspătul criminal a găsit varianta perfectă ca să scape de crimă. A tîrît cadavrul în drum, iar hainele, ghetele și alte chestii umplute de sînge a încercat să le îngroape în grădină. Pentru că așa funcționează ancheta în lumea reală: nimeni nu se prinde că există un mort în mijlocul drumului dacă e desculț și fără fes.

În mod ciudat, Poliția a apărut fix cînd insul dădea mai cu foc să lărgească groapa. În mod și mai ciudat, nici unul dintre agenți n-a avut bunul-simț să tîrască în grădină cadavrul, poate se găsea spațiu și pentru el.

Povestea de azi începe într-o seară senină de iarnă, cînd doi prieteni, alungați de vremea haină de afară, s-au refugiat într-o adîncă discuție filosofică. Atît de adîncă, încît în toiul ei au atins nu doar fundul găleții, ci și pe