Contractele, in Myanmar, sunt o parte din misterul vietii de zi cu zi a omului de afaceri, localnic sau strain. De la contractele de inchiriere, care sunt “standardizate” pentru ca un gigel, la un moment dat, s-a hotarat sa scrie un draft, care ulterior a fost preluat de tot felul de xeroxisti din oras iar apoi din tara, pana la contractele de munca, totul tine de interpretarea unuia si a altuia. Si pe buna dreptate. Myanmar este o tara cu o multime de legi, multe datand din perioada coloniala, din pacate niciuna centralizata si, mai rau (sau mai bine, depinde cum privesti problema) niciuna definitiva. In urmatorii ani, majoritatea legislatiei va fi revizuita, rescrisa, consolidata sau armonizata. Dar pana atunci, ne distram.

Dupa ce lege functioneaza o societate comerciala? Depinde. Cum arata un contract de munca? Partenerii nostri locali, Tin si Moth Moth, care au peste 20 de ani de munca fiecare, nu au vazut inca unul la fata. Dar au promis ca se intereseaza si ca ne fac rost.

Pana una-alta, noi ne-am bazat procedurile interne pe, ati ghicit, legislatia romaneasca, codul muncii si alte alea, pentru ca le stapanim bine si pentru ca, dupa minime modificari, reprezinta un cadrul formal cat de cat functional. Astfel incat, contractele de munca pe care le semneaza angajatii nostri sunt foarte asemanatoare cu ce ai semnat tu, cititorule, cu angajatorul tau. Mai putin faza cu platitul impozitelor si a contributiilor la stat, care fie nu exista, fie sunt procente ridicole (1-5%), fie nu stie nimeni cum sa le incaseze. Dar sa revenim la raporturile de munca.

Unul din colegii nostri localnici, sa-i zicem Junior, un baiat tanar si extrem de inteligent, 28 ani, medic de profesie, cu vreo 1-2 ani de experienta in recrutare, traduceri, secretariat si alte alea, are un salariul lunar de $250. La care se adauga o alocatie de hrana de 1500 Kyats /