Dacă se va întâmpla şi candidatul PSD nu va fi actualul premier, atunci ar însemna că au stricat frumuseţe de alianţă politică de pomană. Pe 4 decembrie Inscop a făcut publice datele ultimului sondaj în privinţa eventualelor opţiuni prezidenţiale ale românilor. Am mai avut discuţia asta aici în mai multe rânduri. Avem deja la activ măsurători repetate în această problemă pe parcursul întregului an, la rândul lui un an destul de interesant văzut din direcţia opţiunilor pentru prezidenţiale. Nu sunt un mare fan al prognozelor politice, mai ales dacă sunt făcute cu un an înainte de termen. Nu de alta, dar pentru sistemul politic românesc, plin de răsturnări spectaculoase de situaţie - unele generând efecte politice, altele dispărând imediat ce presa a luat camera de pe ele – liniaritatea nu este tocmai trăsătura fundamentală. Urmărind însă tatonările şi ezitările aproape feciorelnice ale celor care, dintr-un motiv sau altul, se consideră prezidenţiabili am ajuns la concluzia că rezultatul acestor alegeri nu e scris în destinul viitorilor candidaţi cât în structura complicată de relaţii din interiorul lumii politice de la Bucureşti. Alegerea viitorului preşedinte are pe undeva mai mult de a face cu aritmetica decât cu opţiunile electorale reale ale populaţiei. După cum s-a putut vedea în datele publicate săptămâna aceata (disponibile aici pentru recitire) am început cu o întrebare deschisă. O întrebare deschisă are dezavantajul că adună toate „trăznăile” alegătorilor şi scade masiv şi nu tocmai realist scorurile – oricât de ipotetice ar fi ele având în vedere că simbolic suntem la ani lumină de confruntarea elctorală. Având în vedere contextul politic actual, să vezi ce gândesc alegătorii fără să le pui o listă predefinită de candidaţi în faţă – listă care chiar nu ştim cum va arăta la alegeri -,poate fi soluţia cea mai bună. Cumva la limita simţului comun, să te gândeş