Miniştrii europeni ai muncii au sesizat luni 9 decembrie la Bruxelles ultima oportunitate pentru a aproba o strategie de lupta împotriva abuzurilor asupra muncitorilor angajaţi temporar în altă ţară decât a lor, prin consolidarea unui text din 1996. Acordul vizează controale sporite şi responsabilitatea angajatorilor în caz de fraudă.

O întrepindere poate "detaşa" salariaţi în alt stat membru cu condiţia să aplice anumite reguli din ţara gazdă (salarii, condiţii de muncă ş.a.m.d), dar plătind cotizaţii sociale în ţara de origine. În lipsa unui control eficient, aceste principii sunt de obicei încălcate şi conduc la o formă de "dumping social".

Un milion şi jumatate de muncitori au astazi în UE statutul de "detaşaţi", nu toţi sint insa declaraţi. Multe ţari printre care Franţa, Belgia si Italia au cerut o schimbare drastica a legislaţiei, aceasta fiind ultima sansa a unui acord inainte de alegerile europene din 2014.

Directiva din 1996

Un vechi text de lege european prevede ca o companie dintr-un stat membru să poată angaja pentru o perioada de maxim doi şi pentru o muncă bine definită, muncitori dintr-un alt stat membru.

Contractele de acest tip prevăd un salariu inferior mediei din ţara gazdă, iar angajatul şi-ar plăti toate impozitele în ţara de origine. Această directivă, după extinderile succesive ale UE, a devenit repede contraproductiva pentru vestul european întrucât un muncitor român este plătit cu un salariu de 1400 de euro brut în Franţa (mai mic cu 30%-40% faţă de cel al unui francez) şi plăteste doar 16% impozite pe aceasta suma în România.

Acest muncitor a devenit deci atractiv pentru angajatorul francez in detrimentul muncitorilor francezi.

Situatia in 2013

Dar să nu ne gândim doar la Franţa. Irlandezii lucrează in Marea Britanie, estonieni