Am prefera să-i vedem pe stelişti contraatacând nemilos pe Stamford Bridge, pe viteza lui Popa şi Chipciu. În schimb, îi observăm contraatacând în declaraţii, prin viteziştii Reghecampf şi Mihai Stoica, mai iuţi decât Usain Bolt şi mai prompţi decât orice aşteptare.

Când li se spune că şi Avântul Prăbuşirea ar câştiga campionatul dacă ar avea asemenea arbitraje, oficialii Stelei sar mai sus ca Sotomayor şi spun că nu e aşa, că şi Cooper, de la Oţelul, a faultat şi mai ales că şi Dinamo a avut de câştigat de pe urma fluieraşilor. Da, aşa e, Ţucudean trebuia eliminat, poate că şi Lazăr trebuia, dar noi vorbeam de Steaua şi îl analizam pe Dima deghizat într-un Rotărescu al zilelor noastre. Pentru cei care nu ştiu cine a fost Rotărescu, le spunem. A fost un arbitru din generaţia optzecistă care sărea fără niciun fel de scrupul de câte ori Victoria, echipa Miliţiei, se afla la ananghie. Dima a fost al doilea Rotărescu al sezonului, primul s-a numit Colţescu şi a nimicit meciul de la Vaslui. În rest, greşeli mai mici, dar tot greşeli se numesc. Şi, foarte important, greşeli în favoarea Stelei!

Steaua are totuşi un merit. A fost, în ediţia trecută, singura campioană din ultimii ani care a câştigat titlul fără să fie copios sprijinită de arbitraje. CFR Cluj a avut avantaje imense, ţineţi minte acea fază cu portarul Beto!, Urziceniul a împuşcat pe Dinamo în meciul decisiv cu gloanţe aduse din Spania de o brigadă de-acolo, iar Oţelul a fost încununată la Barza Chioară, o cârciumioară unde-şi ungeau fluierele cu sacâz arbitrii care apoi îi doineau penaltyuri şi goluri aiurea lui Marius Stan.

Dacă n-ai arbitraje zâmbitoare, nici prin cap nu trebuie să-ţi treacă să tragi la titlu! Îţi trebuie echipă de locul 3-4, nu mai mult. Se găseşte câte un Dima sau câte un Colţescu să te tragă mai sus. Poţi să nu vezi eliminarea lui Pintilii,