De trei ani public în această rubrică de umor. Texte mai bune, mai rele, uneori cu zvâc, alteori leşinate, câteva chiar fără umor. Cu scăpări, cu greşeli, unele voite, altele nu. Fiind creaţii de umor, s-ar crede că am, oarecum, “acoperire”.
Anume inadvertenţe au fost, jur, intenţionate. N-am răspuns până acum la nici un comentariu, fie el laudativ, critic, dur, răutăcios sau total aiurea. Dar multe m-au inspirat în a scrie un…text vesel. Umor curat!
Selectez câteva exemple:
Cineva a comentat: “Face-ţi greşeli gramtikale!” Dragi cititori, help! Săriţi! Citat agramat.
Un altul (alta? ) mi-o zâs: “N-am râs! E fâs!” Nu contrazic, nimic nu zic nici pâs. Ăsta îs…
Poate are dreptate sau poate are…alte gusturi. Gusturile nu se discută, dar văd că se dispută.
Cineva m-a atacat mişeleşte: “Nene, canci amuzament! Eşti impotent!” Nene, duduie, ce are tocul cu…pixul? Scula cu prefectura? Un alt violent, virulent “correspondent” m-a chestionat insistent: „Carei poanta?” O fi vreo poantă legată de Carei…Dar de prezenţa „carenţei” dumitale în ale gramaticii auz-itai? Sau auzita-i? Ori auzi-tai? Auzit-ai? Care-i?
De tot hazul a fost un comentator, plin de umor (probabil un admirator). Îi rămân dator:
„Nene, de-aş putea scrie ca mata, aş fi celebru. Ai un umor tenebru!” Bine că nu-i funebru! Probabil aşa i-a ieşit la rimă, dar comentariul m-a făcut să deschid o bere. Aşa, de plăcere!
Oameni buni, dacă vă supără o glumă, o nevinovată ironie, a la Ananie pot să-nchid robinetul! Am atâtea exemple de urmat: să cumpăr teren arabil şi mă apuc de agricultură (vezi preşedintele Băsescu); să cumpăr teren de la armată şi să intru într-o instituţie…privată (vezi Becali); să divorţez (vezi X); să mă căsătoresc (vezi Y); dar cel mai bine…să-mi văd de treaba mea, ceea ce recomand şi celor care mă tot şfichiuiesc, biciuiesc sau batjocores
