Astăzi împlinesc un an de mandat în Parlamentul României, aşa încât e momentul pentru un scurt bilanţ. Mi-am concentrat eforturile, în această perioadă, pentru a găsi soluţii la câteva probleme pe care eu le consider grave şi importante în societatea românească. Cred că cea mai bună dare de seamă asupra activităţii mele ca parlamentar constă în a urmări proiectele de legi pe care le-am depus, 17 la număr, singur sau în colaborare cu alţi colegi. Parlamentul are în dezbatere, în acest moment, patru proiecte legislative al căror unic iniţiator sunt, menite să pună capăt extremismului maghiar şi încălcării Constituţiei României de către politicienii maghiari. Astfel, unul din proiecte (AICI) vizează tăierea finanţărilor externe pentru fundaţiile şi ONG-urile din preajma partidelor politice, iniţiativa vizându-l direct pe Laszlo Tokes care este finanţat cu milioane de euro de la Budapesta prin diferite asociaţii, iar banii sunt direcţionaţi către politica anti-românească. Un alt proiect de lege (AICI) vizează interzicerea manifestărilor, dar şi a organizaţiilor de tip extremist, precum cele care organizează simpozioane şi tabere paramilitare în Transilvania, luptând pentru distrugerea statului român şi pentru maghiarizarea Ardealului. Unul din cele mai frumoase momente pe care le-am trăit ca parlamentar român a fost prilejuit de vizita pe care am făcut-o cu ocazia Zilei Naţionale a României la Chişinău, unde am avut şansa să văd cele mai pure forme de expresie românească şi unde am simţit un profund dor de ţară al fraţilor de peste Prut. Spun acest lucru pentru că unul din proiectele majore în care m-am implicat ca parlamentar, probabil cel mai important, este cel al reîntregirii României. Un alt proiect de lege (AICI) propune obligaţia directă pentru partidele politice din România să respecte Constituţia României în fundamentele ei referitoare la limba oficială română