În ciuda faptului că esticii nu au mai prea acordat o mare atenţie legăturilor care, odată, vrând-nevrând, îi uneau odinioară, moştenirea comunistă rămâne unul dintre aspectele comune fundamentale.
Sinteza tinerilor istorici polonezi Adam Burakowski, Aleksander Gubrynowicz, Paweł Ukielski, 1989. Toamna naţiunilor, reprezintă o interesantă reconstituire a unui puzzle foarte complex, permiţând cititorului interesat şi care doreşte să înţeleagă ce s-a întâmplat înainte, în 1989 şi după, în Estul Europei, să-şi arunce un ochi şi asupra colegilor de lagăr. În general, fiecare ţară care a trăit experimentul comunist se axează mai degrabă pe propria sa experienţă, propriile traume şi propria despărţire de regimul totalitar, uitând faptul că prăbuşirea comunismului a fost un proces mult mai amplu, trăit în diverse forme şi nuanțe de toate ţările estice (inclusiv de URSS). Având în vedere amploarea subiectului, fiecare capitol al cărții putând fi transformat într-un volum de sine stătător, vom menționa doar câteva aspecte mai relevante din traseul fiecărei țări analizate.
Autorii nu aveau cum să plece la drum de altundeva decât din... Polonia, locul unde a început totul. În Polonia comunistă nu prea a fost linişte cu adevărat nici măcar un deceniu, mişcarea anticomunistă dând serios de furcă ocupanţilor şi cozilor de topor, încă de la bun început. Până la sfârşitul anilor 1940 a avut loc un adevărat război de gherilă între rezistenţa anticomunistă şi Armata Roşie, plus autorităţile comuniste. Din această perspectivă, până la urmă, nici nu-i de mirare că începutul marii destrămări a demarat în Polonia. O altă notă fundamentală pentru a defini excepţia poloneză: Biserica Catolică nu a putut fi dislocată din ţară, indiferent cât de mult au fost prigoniţi clericii şi credincioşii. Privilegiile pe care a ştiut să şi le păstreze erau ini