La începutul iernii din ‘925 Geo Bogza îi trimitea, printr-o recomandată, poezia „Toamnă Apocaliptică” lui Tudor Arghezi. Era un manuscris pus în plicul care poartă încă şi azi ştampila poştei din Telega. „Stimate Domnule Arghezi, Întru cât anotimpurile poeziei se succed inde-PENDENT de anotimpurile cosmice îmi permit să vă trimit alăturata Toamnă Apocaliptică deşi suntem în iarnă. ..”

Cam tot prin acele timpuri, Banca Urbană le transmitea clienţilor îndemnul: „Munca şi economia aduc liniştea şi progresul”. Acest mesaj l-a bătut în ţinte de cupru pe o puşculiţă din oţel care a fost distribuită în epocă. Puşculiţa s-a păstrat şi ea până azi, Banca Urbană, nu... A fost una dintre băncile care s-au născut şi au decăzut pe Calea Victoriei, fostul Pod al Mogoşoaiei. Asemenea Bancorexului poate. Podul Mogoşoaiei, ca şi puşculiţa, precum şi manuscrisul lui Geo Bogza, există şi azi…

De prin băncile ţării, cele care au fost şi vor mai fi, se păstrează şi importante colecţii de artă. Bancherii, dar şi instituţiile lor, au investiti în artă: pentru că au bani, pentru că este un semn al prosperităţii, pentru că aşa cere blazonul aristocraţiei. Sau pur şi simplu pentru că aşa le place. Băncile, chiar şi atunci când dispar, lasă câte ceva în urmă: datorii, drame, sărăcie şi ceva artă.

Unele dintre cele mai impunătoare lucrări ale lui Grigorescu, Pallady, Aman, Luchian sunt moştenite prin saloanele marilor bănci. BNR are în tezaur un muzeu. Sistemul bancar a dat şi unul dintre liderii pieţei de artă de acum. Un fond de investiţii, adică tot o instituţie care jonglează cu banii, a cumpărat cea mai scumpă lucrare realizată de un artist tânăr român.

Din bănci a fost racolată şi o parte din clientela care a propulsat din prima vânzările casei Artmark la cote nemaivăzute. Băncile comandă şi plătesc direct artiştilor lucrări, comandă calendare pentru a se lă