- Cultural - nr. 241 / 10 Decembrie, 2013 CALATORIE SPRE SINE INSUSI Parintele Nicolae Gheorghe Sincan s-a impus de la bun inceput ca un om al cetatii, prezent mereu cu gandul, cu cuvantul, cu fapta, acolo unde era nevoie de el pentru a da sens si semnificatie unor idealuri, pentru a pune umarul la greul cotidian, pentru a privi cu mai multa incredere si seninatate orizontul devenirii noastre. Prezent si in viata publica, implicat in problemele politicii, socialului, culturii, parintele Nicolae Gheorghe Sincan a facut mereu dovada unor calitati multiple, pe care n-a ezitat sa si le puna in valoare, cu modestie si onestitate. "Preoti cu crucea-n frunte, ca oastea e crestina” i se potriveste intrutotul preotului carturar Nicolae Gheorghe Sincan, care nu doar s-a situat in fruntea obstii pe care o pastoreste, ci s-a si confundat cu ea. Una dintre particularitatile implicarii parintelui Nicolae Gheorghe Sincan este cea legata de viata cartii – nu doar cartea de beletristica, ci si cartea de istorie, de arta si, fireste, cartea bisericeasca. Nu doar ca a fost prezent la evenimente editoriale, dar si-a si exprimat puncte de vedere, judecati de valoare. Cu multe intuitii surprinzatoare si cu rafinament stilistic, intr-o retorica ce poarta amprenta discursului de la amvonul bisericii. A facut-o cu sentimentul solidaritatii, dar si al prieteniei. Pentru ca textele adunate sunt din teritoriul afinitatilor elective, titlul sectiunii fiind cat se poate de graitor: "Portrete vii in galeria cu oameni dragi”. Interventiile sale publice in astfel de circumstante au fost adunate intre coperti de carte, oferind astfel o imagine mai clara a dimensiunii acestei implicari culturale. Interesul pentru literatura se regaseste insa si in sectiunea a doua a cartii, "Franturi de ganduri”, in care parintele Nicolae Sincan face si proba unor calitati de eseist, care face conexiuni si intersect