Se visează, de jure, for suprem – sintagmă pe care ar vrea-o integrată în viitoarea arhitectură constituţională ce poartă amprenta USL. Până atunci se consideră „supremi“ de facto. Şi se comportă ca atare. O nouă încercare de a se plasa mai presus de legea fundamentală o au acum, într-un efort transpartinic, ce se vrea o lovitură în plex dată ANI.
Nu e pentru prima dată când parlamentarii fac praf – fără nicio repercusiune –egalitatea şi separaţia puterilor în stat. Aşa se întâmplă – ca să iau în calcul un exemplu recent – în cazul comisiilor parlamentare speciale de anchetă, la care Constituţia dă dreptul, dar cărora, prin regulamentele de funcţionare ale Camerelor Parlamentului, le sunt aruncate în ambiguitate limitele. Lăsând loc abuzurilor, dezechilibrării balanţei puterilor şi uciderii lente a statului de drept. Doar pentru a decredibiliza un personaj politic şi a urca electoral un altul.
La abuz de imunitate recurg tot prin regulamentele de funcţionare ale celor două Camere, plasate deasupra Constituţiei. Mai mult, Comisia juridică a Camerei Deputaţilor şi-a conferit dreptul de a se amesteca în treburile justiţiei şi de a decide dacă probele aduse de procurori sunt bune sau nu, dacă există sau nu „motive temeinice“ pentru cererea de ridicare a imunităţii parlamentare.
Acum, asaltul iminent împotriva ANI, pus la cale de 13 parlamentari – de la toate partidele parlamentare, cu excepţia Forţei Civice –, se înscrie tot în registrul sfidării în formă continuată a Constituţiei. Dacă acest proiect – ce prevede ca incompatibilităţile şi conflictele de interese ale parlamentarilor să fie „cele stabilite exclusiv prin statutul deputaţilor şi senatorilor“ – va deveni lege, înseamnă că parlamentarii vor fi, în ciuda Constituţiei, mai egali în faţa legii decât ceilalţi cetăţeni. Deşi de imunitate se bucură doar „pentru vo
