O analistă e Sorina Matei. Analistă pe modelul: "E inacceptabil, domnule Ponta, plagiatorule, ai copiat, cît tupeu poți să ai!". Sorina Matei citește de pe foi cu voce foarte tare și foarte ascuțită. Se oprește în momentul în care apa din paharele de apă ale invitaților din studio începe să tremure și, pe sticlă, apar primele crăpături. În același timp, doi dintre invitați, cei mai apropiați de ea, simt cum li se desprind plombele în gură. Se aude ca atunci cînd se face popcorn. Analiza Sorinei Matei este ceva foarte simplu: citește declarații ca o femeie rea, acră. Apropo, face o mare gafă în carieră că-și smulge mustața. Cu mustață ar fi și mai a dracu'. Mustață de-aia rară, de seminarist.
Ce face ea e ca și cum Galileo Galilei ar fi ieșit toată ziua în piața publică și le-ar fi vorbit oamenilor astfel: "Uitați, sus e cerul, cerul e albastru, iar pe cerul albastru sînt niște chestii așa, ca lîna scărmănată, ăia sînt norii, din cer cîteodată cad picături de apă, altădată nu... Aaa, și un lucru foarte important: noaptea, cerul abia dacă se vede, e întunecat". Asta e Sorina Matei. Și poate s-o țină așa cu orele. Dacă treci pe lîngă studioul în care își ține ea emisiunea, crezi că te afli în vecinătatea unei săli de naștere. Nimic mai fals, țipă mama platitudinilor ofuscate. Altfel, are ceva din eleganța scobitului în nas cu burghiul.
Alt analist e Mănăstire. Mănăstire îți induce sentimentul de transpirație irosită. Din punctul ăsta de vedere se aseamănă cu un wrestler foarte harnic, dar incredibil de prost. Dar Mănăstire e senin. E atît de senin încît sînt momente cînd ai impresia că nu-și înțelege nici propria indignare – mimica aia pare exersată îndelung în oglindă sub îndrumarea unui prieten actor: buza mai jos, sprînceana mai sus, așa, dă-i drumul! Are un comportament de Moș Crăciun chinezesc din plastic care se mișcă de sus în jos pe hornul unei
