,,Tati, de ce nu mă iei şi pe mine la meci ?'' mă întrebă piciul meu cu ochi rugători. ,, Nu se poate, e prea frig afară pentru tine şi în plus nu vreau să intru în conflict cu măria-sa- măta ca să nu-mi tihnească singurul meu viciu recunoscut- Oţelul Galaţi'' Astfel, am băgat căldura degetelor în buzunare şi-am pornit spre stadionul din apropiere. Nu mai fusesem de mult timp, mi se pare că de la un meci cu Universitatea Craiova. Odată pătruns în stadion n-am mai simţit frigul. Atmosfera era încălzită de ,,combinişti'' ( lucrătorii din combinatul siderurgic ) care emanau fel de fel de ,,epitete'' la adresa echipei oaspete Steaua Bucureşti.
Meciul avea şi o altă încărcătură. Pur emoţională. Gabi Paraschiv, simbolul ultimilor ani ai Oţelului îşi lua rămas bun de la această echipă, unde timp de 8 ani a avut multe succese. Din păcate nu mai era pe teren. Nu mai putea ajuta echipa ca în multe alte meciuri. Un buchet formal de flori roş-alb-albastre şi-o cupă omagială şi pa Gabi Paraschiv, altul la rând ! Câteva scandări răzleţe cu numele lui şi apoi a început meciul. Nu mi-a plăcut acest tratament din ultimul timp al conducerii Oţelului faţă de acest jucător. Merita, cred, o funcţie în cadrul clubului la câte sacrificii a făcut el pentru această echipă dar în fine, încurcate sunt căile vieţii câteodată !
Mi-a plăcut în schimb ce vedeam la meci. O Steaua neputincioasă şi neinspirată. Şi încurajări de genul: ,,Hai pi iei, pi iei, pi iei !'' sau exclamaţiile: ,, Tănasee mânca-te-ar bombele !'' ,, Huo piovăcarule !'' Ocaziile lui Henrique şi mai ales a lui Iorga din prima repriză ne-au făcut să sperăm. Apoi a venit golul Stelei dintr-o fază fixă şi totul s-a dezumflat. Nu ştiu pe cine certa de zor la gol Sergiu Costin când chiar el îl scăpase din marcaj pe Varela. În reproşuri apărătorul echipei noastre părea un fel de Jean Constantin în filmul ,,Nea
