În data de 12 decembrie, Biserica noastră Creştin Ortodoxă îl preacinsteşte pe Sfântul Spiridon, episcop al Trimitundei, mare făcător de minuni, unicul sfânt care, potrivit tradiţiei, îşi părăseşte racla frecvent, pentru a veni în ajutorul oamenilor săraci sau bolnavi care-i cer ajutorul prin rugăciuni, evlavie şi smerenie.
Numele de Spiridon provine de la cuvântul grecesc spiris, care înseamnă coşuleţ, un simbol al smereniei sale, deoarece în locul mitrei episcopale, Sfântul Spiridon purta pe cap o scufie de papură.
Istoricul sărbătorii
Sfântul Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni, s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Askia, situată în insula Cipru, într-o familie de oameni simpli. În tinereţe, el a fost păstor; s-a căsătorit şi a avut o fiică pe nume Irina.
După moartea timpurie a soţiei, Spiridon şi-a crescut singur copila; mai târziu, când şi aceasta a trecut la viaţa veşnică, Spiridon a îmbrăcat haina monahală, urcând treptele ierahiei până la demnitatea de episcop. După ce a fost hirotonit episcop al Trimitundei, au urmat minunile, consemnate de contemporanii săi.
De atunci, Spiridon şi-a închinat viaţa tămăduirii bolnavilor şi ajutorării săracilor, devenind, totodată, şi păstorul lor spiritual. În tot acest timp, el nu şi-a abandonat meseria din tinereţe. Pentru credinţa în Hristos, în timpul împăratului roman Maximian, Spiridon a fost arestat, schingiuit şi exilat; mulţi ani, Sfântul a fost obligat să muncească într-o salină. După moartea prigonitorilor săi, Sfântul Spiridon a scăpat de exil.
Sfântul Spiridon a demonstrat existenţa Sfintei Treimi În timpul Sinodului Ecumenic de la Niceea din anul 325, convocat de Împăratul Constantin cel Mare, episcopul Spiridon s-a dovedit un fervent apărător al dreptei credinţe, împotriva ereticilor lui Arie, care luptau împotriva Sfintei Treimi.
Cu acest prile