Nu e loc de nicio singură urmă de îndoială. Demisia d-lui Elwis Claudiu Săftoiu din funcţia de preşedinte-director general al SRTV e departe de a fi expresia unui act de voinţă unilateral. Avem de-a face, fără doar şi poate, cu o demisie forţată, impusă.
Demisia a intervenit cu doar câteva ore înainte ca Plenul Camerelor reunite ale Parlamentului să ia în discuţie Raportul Consiliului de Administraţie şi la numai o zi după ce TVR a devenit obiectul bătăii de joc generale ca urmare a „scandalului oaia“ care e numai partea comică, derizorie a unui scandal mult mai amplu şi nu doar cu efecte în planul imaginii. Un scandal revelatoriu nu numai pentru nepriceperea d-lui Săftoiu în ale televiziunii, ci şi pentru proporţiile la care domnia-sa dorea să ducă subordonarea politică a TVR în dorinţa de a fi pe placul stăpânilor săi.
Excesul de zel al fostului şef al SRTV a început să fie deranjant pentru aceştia nu pentru că ei nu şi-ar dori o televiziune obedientă, ci pentru că cel trimis să o conducă a dat dovadă de maximă inabilitate în a le pune în practică dorinţa. A făcut-o prea în disperare, prea la vedere, prea dorindu-se pe sticlă spre a-şi sublinia meritele. Gesticulaţia lui exagerată şi asudată, dar şi vocalizele sale asurzitoare, ambele dobândind aspecte groteşti de la 1 decembrie încoace, au devenit din cale afară de jenante pentru liderii USL, care căutau de ceva vreme o soluţie pentru a se debarasa de o piatra de moară.
E cât se poate de sigur că liderii USL erau gata să plătească chiar preţul maxim, adică să meargă până la respingerea Raportului de activitate şi, implicit, până la demiterea întregului Consiliu de Administraţie al SRTV numai şi numai spre a-l fi văzut plecat pe Elwis Săftoiu din Calea Dorobanţi nr. 191. Scrisoarea ataşată de demisionar demisiei sale, scrisoare în care solicită menţinerea în funcţie a Consiliului, în