Pe meleagurile noastre îşi fac veacul nenumăraţi experţi. Cum au ajuns experţi, unde au fost până acum şi până unde se întinde expertiza lor - chestiuni mai puţin relevante în acest moment. Cert e că experţii există, vieţuiesc adicătelea, sunt trăitori în Timişoara (ca să folosesc o expresie dragă unui personaj din primărie).

Oriunde se consumă o iniţiativă a întâiului gospodar al urbei, ţuşti şi experţii! Şi, în ciuda acestei solicitudini (un cuvânt drag unui alt personaj din primărie) de admirat, intervenţiile au un exasperant caracter retroactiv.

Dintre toţi experţii aborigeni, o specie se distinge printr-un comportament oarecum lipsit de logică pentru un muritor de rând. Reprezentanţii acestei specii pot fi asemănaţi cu un soi de Mohamed colectiv: din principiu nu se deplasează înspre munte, ci aşteaptă să vină muntele la ei. Bunăoară, ca să nu ne limităm doar la pilde, am putea lua cazul reamenajării Parcului Central. Câtă vreme proiectul a fost în dezbatere publică, nu s-a găsit nici urmă de expert prin primărie sau prin presă. Au trecut dezbaterile, timişorenii au ales - nu că deciziile administraţiei locale ar trebui luate musai prin sondaje repezentative -, s-a intrat în etapele următoare şi, când nimeni nu se mai aştepta, au ieşit din vizuină şi experţii din specia mai sus menţionată, pregătiţi să muşte pe cineva de fund.

Păi să nu te cuprindă un acces de cugetări retorice? Duşman să-i fii primarului şi tot ar fi greu de înţeles pasiunea experţilor noştri pentru acţiuni întârziate. La fel cum e greu de înţeles de ce aceştia nu catadicsesc să ceară o audienţă la edilul-şef înainte de a face pe vitejii prin comunicate de presă. Să-mi fie cu iertare, dar nimic nu vine mai natural decât întrebarea "Ce îi mână în luptă pe aceşti oameni?". O fi o dragoste profundă şi dezinteresată pentru Timişoara, pe care eu, ca o vinitură odioasă, nu pot să