Decizia Curţii Constituţionale din 5 decembrie este, fără îndoială, una istorică. Mesajul acesteia nu este absolut nou.

Ideea potrivit căreia Declaraţia de Independenţă prevalează asupra Constituţiei – în chestiunea limbii în acest caz – a fost exprimată de numeroase ori anterior - de către jurnalişti, istorici şi alţi lideri de opinie, mai ales în timpul guvernării PCRM. Ceea ce este nou de data aceasta este faptul că acum o idee considerată logică şi de bun simţ capătă valenţă juridică. Sigur, mai e mult până va urma şi un vot al Parlamentului privind schimbarea articolului 13 al Constituţiei. Dar e un pas înainte faptul că există o decizie a Curţii Constituţionale care stipulează că ceea ce unii numesc „limbă moldovenească“ e limba română, menţionată în Declaraţia de Independenţă, care face corp comun cu Constituţia şi, în cazul unor divergenţe, prevalează Legii Supreme.

Reacţiile unor formaţiuni politice, aşa cum era de aşteptat, nu sunt nici pe departe unanime. Comuniştii, socialiştii şi social-democraţii au fost cei mai deranjaţi de decizia CC. Dar şi partide de la guvernare, precum PD, şi-au exprimat dezacordul, tacit sau deshis. Preşedintele Parlamentului, Igor Corman, a declarat că este nevoie de organizarea unui referendum pentru a tranşa problema denumirii limbii de stat. Iar Marian Lupu s-a pronunţat şi mai categoric împotriva Curţii Constituţionale în chestiunea limbii de stat, afirmând că el preferă în continuare să spună că vorbeşte moldoveneşte, şi nu româneşte, deşi recunoaşte că e vorba de aceeaşi limbă. Partidul Democrat încearcă astfel să pescuiască voturi din bazinul electoral al comuniştilor şi socialiştilor, electorat care e cunoscut prin reacţii extrem de bolnăvicioase la tot ceea ce e legat de România, român, românesc. În cele din urmă, fiind ştiut specificul acestui segment al electoratului şi afinităţile sale mentale create în d