Tăiase tata porcul și desena cu sânge/țipătul lui pe albul ninsorii ce cădea. /Un miel cu bot de gheață și coarne cam nătânge/lumina din ferestre cu poftă o păștea./Avea la gât un clopot pe care-l auzeam/cum liniștea de-afară în șoaptă o îngână,/noi stam lipiți de sobă și ne uitam pe geam/la noaptea ce crescuse înaltă din fântână./Apoi în întuneric s-a auzit cocoșul/căzând ca într-o apă adâncă de pe casă./Spunându-ne că vine în noaptea aia Moșul/mama și-a pus în grabă veșminte de mireasă./Și s-a-ntâmplat atuncea să mi se pară că/iarna se face mică și pleacă-n cer cu totul./Vedeam cum din ferestre mielu-napoi se dă/și își clătește-n jgheabul de la fântână botul./Un fel de iarbă moale l-a înghițit curând/și-așa, la gât cu clopot, suav l-a rumegat./Copacii aveau frunze și umbră pe pământ/umblau un zvon de vară și-un soare lent prin sat./Făina din hambare s-a-ntors pe camp în spice/iar vinul din butoaie s-a-napoiat în struguri./Mai adineauri parcă trosneau pe-aproape bice/și se-ncruzea omătul sub fierul de la pluguri./

Acum până și porcul tăiat se întorcea/în ceea ce fusese în viața lui puțină./Apa fântânii jgheabul și ciutura le bea/și se-ntâmpla în păsări o prăbușire lină./Fugiseră în crânguri uluci, ferestre, uși,/tot ce aveam de lână în ladă sau pe noi:/cojoace, pieptărașe, fulare sau mănuși/se întorcea pe dealuri la turmele de oi./Țuica din damigene se-napoia în pruni/iar pruncii făceau calea întoarsă spre părinți./Petrache, Tugulițe, Dovleac și alți nebuni/erau,ca niciodată, mintoși și chiar cuminți./Mama luase chipul unei fetițe care/se-nchipuia, spre hazul celor din jur, mireasă./Redevenise humă ulciorul din ștergare/și-un pumn de grâu colacii și pâinea de pe masă./

  Simțeam că într-o clipă eu nu o să mai fiu/și-or să rămână toate pe lume fără rost./M-am sprijinit de sobă țipând într-un târziu:/să fie iarăși iarna care a fost!/Și s-a porn