Este incredibil cum un individ, Crin Antonescu, care vrea să fie preşedintele României, este în stare să pună în genunchi un întreg sector economic, pentru a nu fi criticat la televizor de prietenii lui Claudiu Crăciun. Astăzi, Legea minelor a fost respinsă de Parlamentul României, după ce liberalii au ţinut-o toată ziua în nefăcute aruncând la gunoi înţelegerile din cadrul USL. Dacă în ceea ce priveşte Legea amnistiei poate nu este clar cât de profunde au fost aceste înţelegeri, în ceea ce priveşte Legea minelor, lucrurile sunt cât se poate de clare. Nu doar că a existat acord, dar această lege este rodul solicitării exprese a PNL, făcută odată cu discuţiile din cadrul comisiei speciale dedicată proiectului minier de la Roşia Montana. Modul în care liberalii s-au comportat la Legea minelor reprezintă un act de trădare pe faţă a PSD. Gravă nu este însă doar încălcarea acordului politic, ci efectele pe care această încălcare le poate avea asupra unui întreg sector economic. Aici, nu mai vorbim doar de Roşia Montana, ci şi de Deva, de Valea Jiului sau alte zone unde industria minieră este cea care le pune multor oameni o pâine pe masă. Pentru că liberalii s-au speriat de câteva zeci de exaltaţi care, de mai multe luni, îşi pierd timpul pe străzile Bucureştiului încălcând legea (cum au făcut şi marţi în mod extrem, şi nu doar în Capitală), multe alte mii de oamenii riscă să sufere crunt. Este incredibil cum un individ, Crin Antonescu, care vrea să fie preşedintele României, este în stare să pună în genunchi un întreg sector economic, pentru a nu fi criticat la televizor de prietenii lui Claudiu Crăciun. Stau şi mă întreb ce fel de lider politic este acela care se sperie de ce nu este de speriat, şi nu e capabil să ia decizii strategice. Cu siguranţă nu unul îndeajuns de curajos să merite funcţia de preşedinte. Cei 500 de oameni de la Roşia Montana, dacă sunt unii speri