Morris Sabbath, zis Mickey, nu reuseste sa-si gaseasca linistea interioara. A ajuns la 64 de ani si, in loc sa aiba o cariera in spate, o casa frumoasa, o sotie cuviincioasa si macar un copil studios, el se gindeste la sinucidere. Bine, ai dreptul sa te gindesti la sinucidere si daca ai tot ceea ce am mentionat mai sus, ba mai mult, unii tocmai de aceea o fac. Dar la el nu-i cazul.
Ce-i drept, are o cariera in spate, dar o cariera ratata. Ar fi putut fi in echipa lui Jim Henson care i-a propus in anii ’60 sa i se alature (a refuzat), ar fi putut fi profesor la un colegiu in New England (a fost, dar l-au dat afara), ar fi putut fi un regizor de teatru respectat (a renuntat in favoarea teatrului de papusi) sau macar ar fi putut fi un papusar ambulant, dind in continuare reprezentatii pe strazile New York-ului (are artrita la ambele miini, ceea ce-l face incapabil sa mai miste sforile). Ce-i drept, are si o sotie, o alcoolica care de curind a intrat intr-un program de dezalcoolizare, dar care il uraste din toata inima si mai nou se culca cu alte femei. Ce-i drept, are si o casa, dar nu-i apartine, e a sotiei care tocmai ce l-a dat afara. Ceea ce chiar nu are si n-a avut niciodata este un copil. Pur si simplu nu a simtit nevoia. Si apropos de nevoi, cea cu adevarat stringenta la Sabbath este nevoia de sex. Cu cit mai des, cu atit mai bine, chiar si acum la 64 de ani. L-au scolit curvele de prin toate porturile lumii pentru ca mare parte din tinerete, Sabbath si-a petrecut-o pe mare. De fapt, imediat ce-a terminat liceul, a si plecat. Fratele lui mai mare, pilot in Al Doilea Razboi Mondial, fusese doborit de japonezi in Filipine. Nu mai avea nici un haz sa traiesti intr-o casa a suferintei permanente. Nu ca el n-ar fi suferit. Inca un motiv pentru care trebuia sa plece. A plecat si nu s-a mai uitat inapoi. Apoi a ajuns in Italia. Meseria de papusar acolo
