Ministrul Daniel Barbu trebuie să demisioneze imediat de la Cultură! Şi să treacă la Finanţe.
Intelectual de rasă, teolog, politolog, decorat (mult înaintea lui Laszlo Tokes) cu Ordinul Naţional "Steaua României", Daniel Barbu e mai puţin notoriu decât Radu Stroe şi mai puţin filosof – cu tot distinsul său doctorat - decât tăcutul coleg de partid, Verginel Gireadă.
Doktor Barbu a avut o ascensiune fulgerătoare în PNL, pe care i-o mai invidiază încă – nedezmeticiţi - foştii şi viitorii lipitori de afişe. La câteva luni după ce a intrat în partid, s-a ales senator şi, la capătul a două zile de prodigioasă activitate parlamentară, a fost numit ministru.
Amic al Gold Corporation, este primul martir al exploatării cu cianuri, căruia mitingiştii anti-Roşia Montană i-au spart luneta şi cărora li s-a adresat cu memorabilele cuvinte: „Vă purtaţi ca neofasciştii! Sunteţi nazişti!”. Este ultimul mare nemulţumit de distribirea Bugetului, dar şi singurul care are soluţii.
Îmi scapă ce a făcut în ministerul pe care îl conduce, aud însă că e mai greu să obţii o programare în somptuosu-i birou auster decât o rezervare la ”Momofuku Ko”.
Ce spune acest subtil gânditor, autorul ”Politicii pentru barbari”: ”Bugetul, programul naţional pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii si programul naţional de combatere şi tratament HIV/SIDA. Jumătate. Unu la doi. După părerea mea, nu suntem în Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetăţeni afectaţi de acest hidos flagel al epocii noastre. Nu înţeleg, eu personal. Am fost cutremurat când mi-am dat seama câte Festivaluri Shakespeare sau cât de amplu am putea face evenimentul, Festivalul Shakespeare de la Craiova, dacă nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate”.
Ar fi şi mai cutremurat să afle
