Crăciunul zilelor noastre se desfăşoară sub imaginea reluată ciclic în fiecare decembrie a unui convoi imens de camioane ce transportă băuturi răcoritoare când e gerul mai mare şi de "dinamovişti", indivizi îmbrăcaţi în roşu şi alb care fac să crească daruri sub brad cu ajutorul tehnologiei de ultimă oră şi care mână o sanie trasă de nişte reni modificaţi genetic.

Nu mai e nicio noutate. Moşul şi spiritul cald al Crăciunului s-au transformat într-o emblemă consumeristă depusă în racla supermarketurilor frumos împopoţonate şi populate de bărboşi cu pântecul proeminent şi cu un zâmbet tâmp, improvizat. Aşa că nu văd de ce nu ne-am referi la Crăciun chiar prin rădăcina cuvântului, care aici e "craci". Şi uite aşa de cracii Moşului am putea lega un lucru care vinde irezistibil: sexul!

Dacă tot suntem in zodia consumerismului. Crăciunei şi crăciuniţe care propovăduiesc libertatea amoroasă din casă în casă. Păi, nu? La vremuri noi, tradiţii pe măsură. Am urmărit o campanie care se desfăşoară ceva mai departe de România şi care sună aşa: "Let's put Christ back in Christmas" ("Puneti pe Hristos inapoi in Craciun"). Un demers inspirat şi, cred, necesar. Acela de a vorbi din nou direct şi răspicat despre ce înseamnă sărbătoarea asta. Asta dacă vrem ca peste ani (nu foarte mulţi) copiii noştri să povestească la rândul lor copiilor lor că de Crăciun s-a născut Iisus şi nu că e obiceiul în care lumea taie renul, devenit între timp cine ştie ce mutant sau că Moş Crăciun încondeiază ouăle de Paşte.

După 1989, ne-am recâştigat libertatea, inclusiv libertatea de manifestare fără ezitare a crezului creştin. Numai că ne-am deprins rapid, cu uşurinţă, să ne comercializăm şi să schimonosim ce era sănătos în sărbătorile creştine. A face cadouri celor dragi sau nevoiaşi cu această ocazie a sărbătorii Naşterii Domnului, nu găsesc că ar fi ceva ieşit din comun. Putem face gest