- Istoric - nr. 241 / 10 Decembrie, 2013 Petre Tutea (nascut la 6 octombrie 1901 in comuna Boteni din judetul Arges, in familia unui preot ortodox) a facut parte, in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, din elita intelectuala a tarii. Studiase Dreptul la Cluj, se initiase in istoria formelor de guvernamant la Universitatea "Humbold” din Berlin si devorase pe cont propriu mii de carti, ajungand inca inainte de a implini treizeci de ani un erudit. Ganditor original, considerat un "geniu al oralitatii”, nationalist fervent, deopotriva sincer si declamativ, prieten al lui Nae Ionescu si al celor formati la scoala lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu, Constantin Noica s.a., s-a bucurat de recunoasterea contemporanilor. In timpul lui Ion Antonescu a fost director in Ministerul Economiei. Dupa instaurarea regimului comunist a cazut in dizgratie si a avut de suferit represalii drastice, fiind anchetat, batut si intemnitat. In cursul a 13 ani de detentie (1948-1953 si 1956-1964) a trecut prin penitenciare din Bucuresti, Jilava, Ocnele Mari si Aiud, cunoscute ca locuri de exterminare a detinutilor politici. A reusit sa supravietuiasca si, mai mult decat atat, sa continue sa vorbeasca celor din jur, detinuti si gardieni, despre credinta sa in destinul poporului roman si in valorile crestinismului. O fraza rostita de el in inchisoare a ramas celebra: "Fratilor, daca murim aici in lanturi si in haine vargate nu noi facem cinste Poporului Roman, ci Poporul Roman ne-a facut onoarea sa murim pentru el!” Eliberat in 1964, a dus o viata de proscris. Locuia intr-o garsoniera modesta de la ultimul etaj al unui bloc de langa Cismigiu (str. Episcop Ambrozie nr. 2-4, etaj VIII, apart. 49, sector 1, Bucuresti) si, neavand dreptul sa publice, traia aproape exclusiv dintr-un ajutor banesc dat de Uniunea Scriitorilor. ("Il gaseam aproape zilnic – isi va aminti peste ani H